Diabetul adultului, la copii

În ultimele decenii, diabetul zaharat a luat proporţiile unei pandemii. Această maladie, care până nu demult era specifică adultului, este diagnosticată astăzi la vârste din ce în ce mai mici. La copii, diabetul zaharat ocupă locul al treilea ca prevalenţă în topul bolilor cronice ale copilăriei. "Deşi diabetul zaharat juvenil era considerat cel de tip 1 (insulinodependent), asistăm la o creştere a prevalenţei fenotipului clinic de diabet zaharat tip 2 la copii şi tineri.   

Tot mai des, pediatrii sunt puşi în situaţia de a decide dacă un copil sau adolescent recent diagnosticat cu diabet are diabet de tip 1 sau tip 2. În unele zone  ale lumii, cum ar fi Japonia, diabetul zaharat de tip 2 a devenit mai frecvent decât cel de tip 1, chiar şi la vârsta copilăriei. În ultimii 10 ani, în SUA, numărul copiilor şi adolescenţilor cu diabet zaharat tip 2 a crescut de zece ori, iar această estimare nu a ţinut seama că este foarte probabil ca numărul cazurilor încă nediagnosticate să fie de două ori mai mare decât al celor cunoscute, din cauza neconştientizării importanţei acestei boli", semnalează prof. dr Viorel Şerban, specialist în diabetologie pediatrică şi şeful Clinicii de medicină internă III - Diabet, Nutriţie şi Boli metabolice din cadrul Spitalului Judeţean de Urgenţă Timişoara.

Potrivit specialistului, diabetul zaharat de tip 2 la copil apare cel mai frecvent după vârsta de 10 ani, cu un salt important la pubertate (12-14 ani) şi cu o creştere progresivă către atingerea vârstei de 20 de ani. Rareori, dar nu imposibil, boala poate fi diagnosticată chiar de la 4 ani.

BOALA SECOLULUI
Creşterea frecvenţei obezităţii la copii şi tineri este motivul pentru care diabetul zaharat de tip 2 a devenit tot mai frecvent la această categorie de vârstă. Este cunoscut că obezitatea copilului a devenit una dintre cele mai grave probleme de sănătate publică, fenomen întâlnit atât în ţările dezvoltate, cât şi în cele în curs de dezvoltare. "Prevalenţa obezităţii a crescut semnificativ în ultimii ani la copii, indiferent de vârstă. Conform IOTF (International Obesity Task Force), în Europa există în prezent nu mai puţin de trei milioane de elevi obezi, iar alţi circa 85.000 de copii devin obezi în fiecare an. Obezitatea infantilă se află la origine bolilor care se manifestă de regulă la adulţi, aşa cum este diabetul de tip 2. Stilul de viaţă nesănătos (alimentaţia hipercalorică, cu multe grăsimi şi zaharuri simple, sedentarismul) este factorul determinant al extinderii obezităţii. Ea reprezintă o numărătoare inversă, ce pune în pericol stabilitatea sistemelor de sănătate din UE. O statistică efectuată în UE în anul 1999 arată că cetăţenii consumau zilnic, în medie, cu 300 de calorii mai mult decât în 1970. Aceste constatări au determinat cercetătorii să eticheteze obezitatea ca boală a secolului XXI", potrivit prof. dr Viorel Şerban.

MANIFESTĂRI
Manifestările diabetului de tip 2 la copil sunt similare celor de la adult. Frecvent, copiii sunt asimptomatici, iar diagnosticul este stabilit prin efectuarea unor analize periodice sau pentru alte boli. "O glicemie pe nemâncate (ŕ jeun) mai mare sau egală cu 126 mg/dl sau glicemia măsurată în orice moment al zilei mai mare sau egală cu 200 mg/dl stabileşte diagnosticul. La copiii asimptomatici, în absenţa hiperglicemiei clare, diagnosticul trebuie confirmat prin măsurarea în altă zi a glicemiei ŕ jeun, a glicemiei la două ore în cursul testului de toleranţă la glucoză orală (TTGO) sau a glicemiei întâmplătoare", precizează prof. dr Viorel Şerban.

Copiii simptomatici prezintă manifestări ale hiperglicemiei: poliurie (micţiuni frecvente, în cantitate mare), polidipsie (creşterea aportului de lichide), scădere ponderală. La aceştia este de obicei suficientă măsurarea glicemiei pe nemâncate, care este = 126 mg/dl, adesea peste 200 mg/dl. "Până la o treime dintre cazuri se prezintă la diagnostic cu cetoacidoză diabetică de severitate variată (hiperglicemie = 250-300 mg/dl, prezenţa corpilor cetonici urinari, acidoză metabolică) sau comă hiperglicemică hiperosmolară (hiperglicemie marcată = 500 mg/dl, deshidratare, alterarea stării de conştienţă), stări care, dacă nu sunt prompt recunoscute şi tratate, se însoţesc de morbiditate şi mortalitate crescute", semnalează specialistul.

TESTĂRI PERIODICE
Pentru un diagnostic precoce al bolii este necesară testarea periodică a populaţiei cu risc crescut. Iar la risc crescut se află, potrivit specialiştilor Asociaţiei Americane de Diabet şi Societăţii Internaţionale pentru Diabetologie Pediatrică, copiii supraponderali şi obezi, care au doi dintre următorii factori de risc: istoric familial de diabet zaharat de tip 2 la o rudă de gradul I sau II, rasă sau etnie cu risc (indieni americani, afro-americani, hispanici, asiatici) sau semne de insulinorezistenţă: hipertensiune arterială, dislipidemie, sindrom de ovar polichistic, acanthosis nigricans (hiperpigmentare a pielii pe anumite zone). Copiii cu risc crescut de diabet trebuie identificaţi, iar ulterior se vor institui măsurile de prevenţie a bolii.

TRATAMENT
Diabetul poate fi ţinut sub control cu medicaţie antidiabetică orală (metforminul este singurul medicament aprobat pentru utilizare la copii) şi cu insulină. Tratamentul cu insulină este necesar când debutul bolii este acut, cu cetoacidoză sau cu comă hiperglicemică hiperosmolară sau când alimentaţia şi medicaţia antidiabetică orală nu reuşesc să obţină controlul glicemic optim, spune prof. dr Viorel Şerban.

Însă tratamentul farmacologic nu este suficient pentru a controla diabetul. Copiii trebuie încurajaţi să-şi modifice stilul de viaţă, ceea ce presupune reducerea aportului caloric, creşterea activităţii fizice aerobe (mersul pe jos în ritm alert, mersul cu bicicleta, înotul, sporturile de grup, precum fotbalul sau baschetul), reducerea numărului de ore petrecute în activităţi sedentare (privit la tv, utilizarea computerului şi a jocurilor video). Reducerea aportului caloric se poate realiza prin eliminarea din dietă a produselor bogate în zahăr (sucuri, dulciuri, snacks-uri), a celor bogate în grăsimi (alimente semipreparate, de tip fast-food, maioneze etc.), printr-un aport zilnic crescut de fructe şi legume, consumul de produse lactate cu conţinut redus de grăsimi (iaurt, lapte bătut, lapte semidegresat). Efortul fizic aerob, practicat cu regularitate (minimum 45 minute zilnic), are efecte benefice asupra rezistenţei la insulină şi, asociat cu dieta, contribuie la reducerea excesului ponderal, explică prof. dr Viorel Şerban. Părinţii trebuie să încurajeze activităţile fizice preferate de copil, pentru că numai astfel va reuşi practicarea lor pe termen lung. Dieta hipocalorică asociată cu efortul fizic practicat cu regularitate contribuie la controlul glicemiei şi al hipertensiunii arteriale, chiar dacă nu se reuşeşte întotdeauna reducerea excesului ponderal. "Măsurile luate în vederea modificării stilului de viaţă sunt mai uşor de implementat atunci când ele sunt adoptate de întreaga familie, nu doar de pacient", consideră specialistul.

COMPLICAŢII
"Diabetul zaharat de tip 2 cu debut în copilărie se însoţeşte de complicaţii microvasculare la fel de severe ca şi în cazul diabetului de tip 1. În plus, diabetul de tip 2 la copii şi tineri se asociază cu alţi factori de risc cardiovasculari (hipercolesterolemie, hipertensiune arterială, microalbuminurie) şi duce frecvent la complicaţii cronice la 10 ani de la diagnostic, uneori chiar mai devreme, fiindcă un număr important de cazuri rămâne nediagnosticat o perioadă considerabilă de timp", semnalează prof. dr Viorel Şerban. În consecinţă, copiii şi adolescenţii cu diabet zaharat de tip 2 vor prezenta complicaţiile majore ale diabetului la vârsta adultului tânăr, adică într-un moment în care prioritare sunt întemeierea unei familii şi dezvoltarea profesională.