Minunate dulciuri obişnuite

Mâine este 1 Iunie. Ieri mi-am ajutat micul prieten, pentru ca să fie şi el la înălţime, acolo, printre colegii lui de grădi. Vorba vine, pentru că mai mult a muncit "tanti Draga".

Tanti Draga, a venit ca o furtună peste mine şi mi-a spus emoţionată că luni este 1 Iunie şi că trebuie să-l ajutăm pe Dănuţ. Trebuie să impresioneze şi el cu ceva pe colegii lui şi pe doamna! Fiecare copil - trebuie să înţelegem mămică, bunică, sau alte neamuri îndeosebi feminine - aduce ceva dulce, sau mai puţin dulce, pentru a da o notă de sărbătoare acestei zile importante, Ziua Copilului. Deci, noi trebuie să-l ajutăm ca să poată duce şi el ceva, dacă nu deosebit, ceva obişnuit, dar foarte bun.

Doamne! Ce de "trebuie"! "Bine dragă, îi zic, dar musai să ştim ce-i place lui mai mult. Nu putem să facem ceva care să nu-i placă". "Îi plac mult cornuleţele cu rahat. Asta ştiu eu sigur. Trebuie să-i facem cornuleţe, din mai multe motive şi anume: sunt fragede, gustoase şi multe", îmi zice ea îndesat. "Bine, facem cornuleţe cu rahat!"

Nici una, nici două, Draga a venit urgent cu toate ingredientele, urmând ca eu să pun la bătaie aragazul, tăvile, vasele şi... bucătăria! Nu mai vorbim de bombănelile vecinilor, pentru mirosurile ce aveau să le zdruncine regimurile!

"Aşaaaa!", zice ea în timp pe împrăştie pe masă pungi, borcănele şi alte alea. Pune un kilogram de făină într-un lighenaş, două pachete şi jumătate de unt, un praf de sare, cinci pacheţele de zahăr vanilat.

Într-o cană, freacă două pacheţele de drojdie cu o lingură de zahăr şi toarnă puţin lapte, amestecă bine, apoi toarnă totul peste două căni de lapte puse într-o crăticioară. Începe să amestece făina cu untul şi mă pune să-i torn câte puţin lapte, apoi două linguri de oţet şi frământă bine până încorporează toate ingredientele şi obţine o cocă pe care o face cocoloş, o vâră într-o pungă de plastic, apoi o dă la frigider. Cât a lăsat-o la frigider, ne-am stimulat şi noi cu o cafeluţă şi doar puţină îngheţată.

Am dat drumul la cuptor, ca să fie bine încins şi apoi am tăiat bucăţile de rahat în feliuţe, pe lung, pe care le-am pudrat cu puţină făină. Mai cu tăiatul, mai cu băutul cafelei, timpul a trecut, cam o oră şi jumătate, după care Draga sare ca arsă şi, scoate aluatul din frigider. "Gata, îmi zice, până întind eu foaia, tu spală vasele şi pune în tăvi foaie pentru copt!"

M-ai puteam să zic ceva dacă tanti Draga poruncea? M-am executat, cuminte ce sunt ba, am avut timp să o şi ajut la răsucitul aluatului, împărţit în pătrăţele, peste feliuţele de rahat. Am montat în tavă cornuleţe şi am dat la cuptor, la foc potrivit, prima şarjă. Când s-au rumenit uşor, le-am scos şi le-am pudrat cu zahăr, apoi le-am dat la răcit. Aşa am făcut cu toate. Mă plictisisem de-mi venea să fug de acasă, aşa de multe au ieşit! Draga, stătea cu ochii pe mine, pentru ca să nu dispar. Cele care se răceau erau montate în formă de piramidă, pe platou, urmând ca apoi să fie bine împachetate.

Minunile de cornuleţe aveau să devină vedetele serbării de mâine, la care va participa, bineînţeles şi tanti Draga, pe lângă mamaie şi sărbătoriţi. Eu nu! Eu... la muncă, nu la petrecere!