Cele mai vechi boabe de soia sălbatică păstrează puţine dintre proprietăţile „descendentelor” cultivate azi. Originară din Asia de Est, încă înainte de anul 1000 î.Hr., soia sălbatică era o viţă anuală de înfrăţire, cu frunze mici şi înguste, flori mici violet şi un fruct mic dur (ca o păstaie) cu seminţe în interior de culoare maro închis. Geneticianul Harlan spune că plantele au fost „domesticite” ca urmare a unei selecţii foarte atente pe durata a peste 30 de secole. Fermierii din vechime selectau seminţe de la cele mai bune plante obţinute pe care le cultivau primăvara următoare, pentru a obţine producţii mai bune cantitativ şi calitativ.
Etimologie
Cea mai veche denumire pentru soia a fost Shu, termen folosit în nordul Chinei încă din secolul al XI-lea î.Hr., apoi termenul standard pentru soia a fost dadou (ta-tou – adică fasole mare). În China, termenul de fasole se referă invariabil la soia. În perioada antică, soia era cea mai cultivată plantă şi considerată printre cele cinci plante sacre (numite wu-ku în chineză şi du-te-koku în japoneză): mei, orez, grâu, orz şi soia. Se ştie, de asemenea, că părintele legendarei tofu este Liu An (undeva în jurul anului 122 î.Hr.)
Denumirile botanice au început în anul 1753, o dată cu publicarea lucrării Plantarumul speciilor, scrisă de botanistul suedez Linnaeus. Anterior acestei date au mai fost şi alte descrieri ale plantei de soia. Astfel, Englebert Kaempfer – botanist german care a stat în Japonia între anii 1691 şi 1692 – a introdus soia în Europa. El a numit planta „daidsu” (transcrierea termenului japonez daizu). În 1737, Linnaeus a publicat cartea „Hortus Cliffortianus”, descriind plantele din grădina lui Clifford. Una dintre aceste plante era soia.
Autorii din vechime, aparţinând probabil literaturii Pen–ts’ao, menţionează soia într-o lucrare ce conţine un lung discurs privind proprietăţile sale. Soia este recunoscută a fi un remediu specific pentru buna funcţionare a inimii, ficatului, rinichilor, stomacului şi intestinelor. Aceasta a fost folosită pentru stimularea plămânilor, la eliminarea toxinelor, pentru îngrijirea tenului şi stimularea creşterii părului. În plus, boabele crude de soia verde au fost utilizate pentru vindecarea hidropiziei, a problemelor tractului urinar, a circulaţiei sângelui, a guturaiului, frisoanelor şi intoxicaţiilor.
Aliment ideal
Toată lumea a auzit de alimentele pe bază de soia, inclusiv despre prevenirea cancerului şi a bolilor de inimă. Deci, care este povestea? Soia se regăseşte în alimente sub formă de ulei de soia, lapte de soia, miso (pastă de soia), tempeh (un fel de tort de soia) şi tofu. De asemenea, se adaugă la obţinerea altor alimente, cum ar fi pâinea, cereale produsele din carne, produsele vegetariene (burger de soia şi hot-dog din soia). Alimentele care conţin soia sunt o sursă importantă de proteine pentru vegetarieni, deoarece aceasta conţine aminoacizi – un tip de nutrient – de care oamenii au nevoie pentru a se menţine sănătoşi.
Beneficiile pentru sănătate constau în conţinutul bogat în nutrienţi, fiind folosită ca înlocuitor pentru alimentele mai puţin sănătoase. Alimentele din soia sunt o sursă de proteine, dar conţin şi fibre, vitamina B şi acizi graşi Omega 3. Soia şi preparatele din soia sunt ideale şi în curele de slăbire. Conţinutul de proteine din soia sunt, de exemplu, de două ori mai mari decât carnea macră de porc, de trei ori decât ouăle şi de două ori decât laptele de vacă. Deci, pentru persoanele obeze, acestea pot obţine necesarul de proteine pe perioada în care ţin cură de slăbire. Soia şi produsele de soia sunt deosebit de benefice şi pentru persoanele în vârstă.
Laptele de soia se poate prepara şi în casă. Se foloseşte storcătorul de fructe sau se poate apela la aparatul de obţinut lapte de soia din comerţ. Nu aruncaţi „reziduurile” de la boabele de soia obţinute după stoarcere, deoarece conţin calciu uşor absorbabil, care ajută la tratarea osteoporozei şi prevenirea arterosclerozei. Mâncând aceste resturi, obţineţi uşor o stare de saţietate, aşa că este un bun auxiliar terapeutic pentru persoanele obeze. Puteţi amesteca aceste resturi şi cu făină de ovăz pentru prepararea unor prăjituri.