Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Se apropie alegerile pentru Parlamentul European. Cititorii în fosile din politica românească, analiştii, prevăd că alegătorii nu vor roi la urdinişul urnelor. O lehamite internaţională face pui şi pe la noi. Unde sunt vremurile când oamenii veneau buluc la alegeri?
În mai 1990, la primele alegeri democratice de după comunism, satele din nordul Moldovei se aliniau milităreşte la urne ca să-i încarce, vot cu vot, sacii lui Ion Iliescu. Fostul comunist de frunte, dat la întors ca hainele roase, părea acum, pe lângă Ceauşescu, un Făt-Frumos cu tolba plină de bune intenţii, salvatorul naţiunii, lumina lumii. Nu întâmplător se striga: “Iliescu-apare,/ Soarele răsare”.
La Botoşani, unde eram de puţin timp un fel de reporter bun la toate la un fel de gazetă bună de nimic, se striga: “Ţara lui Eminescu/ Votează cu Iliescu”. În ziua votului am plecat cu prietenul şi colegul meu de suferinţă gazetărească Florentin Florescu prin câteva sate din ţara lui Eminescu să scriem despre marele eveniment care scotea şi ologii din case şi morţii din cimitire. Şi pentru că nu ştiam precis cum se delimitează teritorial ţara lui Eminescu, care votează cu aducătorul soarelui, am început din Joldeşti, satul de origine al Ralucăi Iuraşcu, mama poetului.
În Botoşani, în mai 1990, dacă ziceai ceva de rău despre Iliescu, pe stradă, la cârciumă, la meci, oriunde, se forma instantaneu un comitet cetăţenesc de reeducare politică şi din trei înjurături şi câteva scatoalce te făcea să te declari adept al până la moarte al marelui politician cu două feţe, promotor violent al democraţiei originale. Dacă scriai, era şi mai rău. Clădirea în care scoteam cu Florentin o fiţuică numită “Opoziţia”, scrisă la maşină şi multiplicată la şapirograf, a fost unsă cu fecale, într-o noapte, de la temelie până la streaşină. Clanţele au fost încărcate suplimentar, conform zicalei, aşa că a trebuit să intrăm pe geam, fiindcă noi eram nişte ziarişti cu mâinile curate şi voiam să rămânem aşa. Iar la redacţie am primit o scrisoare în care eram ameninţaţi cu moartea. “O să vă tăiem capetele ca la gâşte!”, precizau semnatarii reuniţi sub semnătura “Un grup de adevăraţi români din Botoşani”.
Ştiam acestea şi mai ştiam că mai rău decât să dai în Iliescu, cu vorba sau cu scrisul, era să spui ceva de bine despre Raţiu sau despre Câmpeanu, care nu mâncaseră salam de soia cu noi în timpul comunismului şi acum voiau să-i aducă înapoi pe moşieri. Şi care, cum s-a văzut o lună mai târziu, la mineriadă, falsificau dolari cu maşina de scris. Aşa că n-am zis nimic, am arătat acreditările şi am stat cuminţi într-un colţ ca să vedem cum se călcau oamenii pe picioare ca să voteze FSN. Nu-mi imaginasem că pot încăpea atâţia inşi simultan într-o cabină de vot şi nici acum nu îmi explic cum a fost posibil. Orbii, analfabeţii, bătrânii, morţii, toţi votau. Am cerut voie să votăm şi noi. Putem? Sigur. Am primit buletine de vot, am pus amândoi ştampila pe Raţiu.
Puţin mai târziu, cu aceeaşi precauţie, am votat din nou cu Raţiu în alt sat. Acum pot să o spun, faptele sunt prescrise. Ştiam că votul multiplu este o infracţiune, dar văzând cum se vota acolo, ce grozăvii se întâmplau, ni se părea că suntem doi inocenţi printre bandiţi. Şi de ce să nu aibă şi Raţiu nişte voturi, fie ele şi ilegale? Măcar aşa, simbolic. Oricum nu se schimba nimic. Vedeam cu ochii noştri că alegerile acelea erau un circ. De ce să nu ne amuzăm?
Până seara, am votat la şase secţii de votare. Amândoi cu Raţiu.
A doua zi, la redacţie, am văzut rezultatele. Cu tot cu cele 12 voturi de la mine şi de la Florentin, Raţiu avea în total 5!
Ce vremuri! Votai cu cine voiai şi ieşea cine trebuie. Dar ce atmosferă era! Asta s-a pierdut, din păcate.
_____________________________
Articolele publicate de Viorel Ilişoi în ciclul Veste, poveste:
1, Lăsați copiii să fugă de-acasă!
2, O fleică de bancher
3, “Luceafărul”, probă atletică
4, Nenea Dumitru, nemuritorul
5. Tata mă așteaptă zilnic în oglindă
6. Cel mai iubit poet din Botoşani
7. Forţa cuvântului scris
8. Moş Vasile şi ruşii
9. Cântă, zeiță, mania ce prinse poporul...
10. O poveste de Paşte
11. Celebrul anonim
12. Moartea lui Costică Vulpoi
13, Reporterul şi prepoziţia
Citește pe Antena3.ro
