Click Accept pentru a primi notificări cu cele mai importante știri!
Vecina mea nu înţelegea limbajul politic.
Mă tot întreba: “Dacă Băsescu a spus că Ponta a dat o lovitură de stat, de ce mai este Ponta liber? Ori a dat-o, ori n-a dat-o. Ori Băsescu n-a zis ce-a zis. Dar de zis, a zis, că l-am auzit eu”. Sau: “Când erau mână-n mână, Antonescu a zis despre Ponta lucruri chiar exagerat de frumoase. Acum zice despre acelaşi Victoraş lucruri pe care, mă scuzaţi, eu nu i le-aş spune nici lui bărbat-miu când vine beat acasă şi cu bikinii amantei în buzunar”.
Biata de ea, de la un timp mai că o luase razna. Nu mai înţelegea nimic. “Înnebunesc vecine! – mi se plângea. Băsescu spune că Ponta. Ponta zice că Antonescu. Dragnea zice aşa. Iliescu altfel. Ăla zice, ăla spune. Cine face? Cine trage? Lovituri de stat au fost vreo cinci săptămâna asta şi statul e bine mersi. Pe câţiva i-a arestat, dar le-a dat drumul, că sunt nevinovaţi. Cum ar fi cu poliţistul ăla de la anticorupţie: l-au săltat procurorii pentru că ar fi fost mafiot, dar după aia i-au dat drumul şi l-au săltat pe procurorul care-l săltase pe el, că ăla era adevăratul mafiot. Totul e pe săltate. Ponta e şeful corupţiei şi se zbate s-o numească pe Codruţa, împotriva voinţei populare, şefa luptei împotriva corupţiei. Apoi tot el spune că e vândută politic, dar nu e, că americanii o premiază. Nu ştiu ce să mai cred”.
I-am explicat că acesta este limbajul politic. Albul de azi e negru mâine. Gura care azi pupă mâine scuipă. Zici despre ceva că e aşa, dar de fapt e altfel. Dai în stânga ca să pice ăla din dreapta. Priveşti într-o parte şi vezi în alta. Înjuri pupând, plângi râzând, înfierezi cu elogii, lingi miere unde ai scuipat fiere. Laşi gura să vorbească şi tu îţi vezi de treabă în teritoriu. Semnalizezi la stânga şi faci la dreapta. Te culci roşu şi te scoli albastru. Cine fură o casă de la stat tună şi fulgeră împotriva celor care vor şi ei să fure o casă de la stat ‒ sau mai multe. Cine plagiază o carte iniţiază o lege împotriva plagiatului şi îi încurajează pe studenţi să facă doctorate. Legea bună pe care o dau azi mâine tot ei o vor critica: nu e bună, domule! Miroase! E făcută cu dedicaţie. Aşa se face politica.
I-am spus că limbajul politic este o formă de a spune orice lăsând loc pentru a spune şi contrariul. Şi că orice ai spune nu păţeşti niciodată nimic. Ia să-i spună vecina şefului asociaţiei de proprietari că are un singur testicul, ceea ce e şi adevărat. Ar ajunge imediat la tribunal. Dar dacă îi spui asta lui Ilie Sârbu, nu păţeşti nimic. Omul nici nu reacţionează, rămâne senin de parcă ar avea trei. Şi te priveşte cu condescendenţă. Ia să-i spună vecina prost cuiva! Lichea. Idiot. Hoţ. Bandit. Mârşav. Mafiot. Corupt. Bou. Nedus la şcoală. Nebun de legat. Caracudă. Marţafoi. Măi animalule! Curvă pe centura politicii. Curvar. Hahaleră. Măgar. Impotent. Bâlbâit. Nesimţit. Codoaşă la uşa bordelului politic. Şeful corupţiei. Trădător de ţară. Uzurpator. Imbecil. Nătâng.
Acum vecina înţelege limbajul politic. S-a înscris într-un partid proaspăt înfiinţat, în campania asta a lipit afişe prin cartier şi mi-a umplut cutia poştală cu fluturaşi. Acum mă invită altfel la cafea:
- Umflatule, restanţierule, hai în morţii mă-tii de netalentat să bem o cafea!
_____________________________
Articolele publicate de Viorel Ilişoi în ciclul Veste, poveste:
1, Lăsați copiii să fugă de-acasă!
2, O fleică de bancher
3, “Luceafărul”, probă atletică
4, Nenea Dumitru, nemuritorul
5. Tata mă așteaptă zilnic în oglindă
6. Cel mai iubit poet din Botoşani
7. Forţa cuvântului scris
8. Moş Vasile şi ruşii
9. Cântă, zeiță, mania ce prinse poporul...
10. O poveste de Paşte
11. Celebrul anonim
12. Moartea lui Costică Vulpoi
13, Reporterul şi prepoziţia
14. Ce votări erau odată!
Citește pe Antena3.ro
